Fărăşeşti, Timiş, România

Se situează în extremitatea estică a judeţului Timiş, într-o zonă izolată de la poalele Munţilor Poiana Ruscă, între dealurile Negreşu şi Prodan. La Fărăşeşti se ajunge pornind de la Curtea, mergând câţiva km în direcţia Poieni pe drumul comunal DC109, de-a lungul cursului Begăi, până la intersecţia cu drumul comunal DC 111. De aici se face la dreapta şi se merge pe acest drum încă 6 km până în Fărăşeşti. Distanţa de la Fărăşeşti la Curtea este de circa 9 km, iar cel mai apropiat oraş este Făget, la 22 km est de localitate.

Prima atestare documentară a Fărăşeştiului datează din 1548 cu numele maghiar Fornasfalva, fiind în proprietatea lui Ioan Bozvari. După aceea s-a numit în forma apropiată de cea românească, Forrasest. În apropiere ar fi existat şi satul Trifeşti, amintit la 1514, astăzi dispărut. A făcut parte din judeţul Severin.
 
 La recensământul din 2002, satul Fărăşeşti avea 262 locuitori, toţi români. De-a lungul timpului populaţia a evoluat astfel

 

Arhivele Judeţene Timiş (cules de Ioan Davidoni):

 

”1028 – Banatul este ocupat de către maghiari;

1200 – maghiarii aveau consolidată stăpânirea inclusiv în zona Margina, Curtea, Tomești, Fărășești, Poieni;

1365 – sunt amintite 43 de sate care aparțineau de Margina; frații Zănești veniți din Țara Românească, acceptă să treacă la catehism și primesc ca proprietate zona Margina (cu 43 de sate) ca danie regală;

1400 – proprietatea este împărțită între frații Zărnești (4 frați) printre care și Stanislav;

1439 – Regele Albert de Habsburg zălogește fraților Ioan și Iancu de Hunedoara pentru 4000 de florini de aur zona Margina cu 43 de sate.

1514 – din cauza birurilor grele, iobagii conduși de Gheorghe Doja încep răscoala.participă și iobagi din zona satelor care aparțin de Margina (inclusiv din Fărășești – 40 de oameni);

1548 – satul Fărășești, Baloșești, Nemeșești, Poieni inclusiv Margina sunt date ca zestre de nobilul Bozvari ficei sale, care a devenit Măreasa de la Poieni, al cărei fiu a murit într-un duel.

1552 – turcii ocupă Banatul, inclusiv Margina cu cele 43 de sate. Turcii au fost ajutați de către

băștinași sa învingă administrația habsburgică care puseseră biruri mari pe băștinași;

1553 – P Otomană donează zona unui Principe Sierzmit(?). Zona Lugoj-Margina cu satele aparținătoare, dar cu recuperarea unui bir anual către armata turcească. Sierzmit îi donează lui ______ (cuvânt neînțeles) zona margina și Mănăștiur; Fărășeștiul era la Lăstăreț, în jur mai figurau satele Fara, Trifești, Bălești, Șărbu (era în Pislop), Boierinești (era Runcuri-Blidu Druji). Fărășești în 1548 avea 535 locuitori, avea 31 de copii la Liceul din Sintești;

1560-1600 – Șărămpăul care conducea apa din Văile Mari până în Dealul Mare și Moianu pentru spălătorile de aur. La Căși sunt instalate Cazărnile și administrația  turcească;

1607 – toate satele de pe Bega (Poieni, Tomești, Fărășești, Curtea, Românești, Margina) sunt alipite administrației Lipovei;

1616 – forțele turcești ocupă toată zona definitiv, dat fiind faptul că nu a fost respectată înțelegerea de către habsburgi. La documente este cunoscut că zona, pe parcursul dominației turcești, era plină de turme de vite și oi ale turcilor. Băștinașii lucrau pentru ei, pentru întreținera armatei turcești, și trimiterea de aur la Marea Poartă – la Instambul. Turcii au exploatat banatul 160 de ani. Toată zona aparținea Spahiei – Turcești Lipova unde era și garnizoana turcilor ce supraveghea Aradul, Deva, Lugoj, Caransebeș. Pașahicul era la Timișoara;

1716 – turcii sunt învinși de armata lui Gugeu (?) de Lavaya. Banatul intră sub ocupație habsburgică; se introduce administrația militară cu jandarmerii în fiecare sat și se bate moneda în Fărășești și în alte sate;

1740-1780 – regele Prusiei Wilhelm al II-lea donează întregul domeniu Austro-Ungar surori sale Maria Tereza. Maria Tereza dispune coborârea satelor din deal ân vale (Tomeștiul era în Dealul Ursului, Fărășeștiul din Lăstăreț este adus în vale și parte din sate s-au unit cu Fărășești, Pietroasa, Crivina, Poieni). Sunt înfințate școli și biserici, inclusiv în Fărășești, se fac recensământele. Sunt aduși specialiști din Germania, Veneția pentru noi prospecțiuni de aur, cupru, cărbune în Brad, Fîrdea, Fărășești etc.

1860 – terenurile agricole sunt cumpărate de Bergel din Slovenia – zona Margina, Lipova;

1846 – în Fărășești se dezvoltă o mare exploatare forestieră – Văile Mari, Hîrbu, Șărbu;

1898 – se dă în folosință linia ferată Lugoj-Făget-Ilia, cu 2 trenuri pe zi. În Fărășești lucrau 1300 muncitori la mine, exploatări forestiere; erau aduși din zeci de sate: Tomești, Gladna, Zolt, Fîrdea, Pietroasa, Curtea; erau cazați la Căși – fosta garnizoană locală turcească. Fărășenii transportau lemne pentru Fabrica de Sticlă din Tomești, care consuma 500 de vagoane de lemne pe an. Sunt consemnări că ei transportau cu carele cărbune până la Recaș, Lugoj, Lipova, Arad;

1912-1932 – se înființează linia ferată în Fărășești, Valea lui Liman-Șasa, Pietroasa-Poieni de către Lasch, având pe Hapi de la Curtea ca conducător de lucrări C.F.F. (n.aut. Căile Ferate Fărășești) pentru a duce lemn la fabrica din Tomești;

1921 – are loc împroprietarea țăranilor – fiecare familie primea 2 lanțe teren prin cumpărare de la Bergel;

1932 – Wirkber, ginerele lui Lasch, dă faliment; pădurile neexploatate din Tomești, Cuculeu sunt vândute localnicilor. Linia ferată e desfințată din Fărășești, exploatările sunt încheiate – minele s-au închis în 1918. Am întâlnit urmași din familile din Fărășești în alte sate din apropiere (în 1972 am căutat informații despre ei), ei s-au căsătorit cu fete de la cantina muncitorilor veniți la lucru în Fărășești și cu fete din satele acestora”

 

 

Interviu  Bârzan Strin:

 

Cum a fost privită credința de către comuniști?

• Comuniștii când au venit nu i-au vrut nici pe ortodocși nici pe baptiști.

Ei au vrut ca toți să fie atei?

• Au fost împotriva credinței deoarece considerau că trebuie să lucrăm, nu putem să mergem la Dumnezeu și să cerem pur și simplu mâncare. Fără putere de la Dumnezeu nu putem facem nimic, tot ce dă El este spre binele nostru.

Cum a fost pe vremea comunismului?

• Pe vremea comunismului a fost mai greu.

Povestiți-mi mai exact cum a fost. Îmi povestea taicu (n.aut. bunicul) că erau de toate în acea vreme, și că dacă aveai doi porci unul trebuia să îl dai statului. E adevărat?

• Da, da, da. Trebuia să dai cotă (n.aut. dare, impozit) de carne de porc și de miel, cotă de carne de vită. Asta era obligatoriu să dai în vremea aceea.

Și dacă aveai 10 porci, câți trebuia să dai?

• Dacă aveai 10 porci, ți-a pus 80 de kilograme de carne, alea trebuia să le dai.

Și dacă ai avut un porc, cât dădeai?

• Tot atâta, tot 80 de kg. Pentru-că asta a fost obligația.

Deci erați obligați să țineți un anumit număr de porci?

• Nu, însă trebuia să scoţi acea cantitate de carne. Prin urmare trebuia să țineți un număr mai mare de porci pentru a putea da acea cantitate de carne. Dacă nu îi declarai, te dădea în judecată. Dacă ai avut 2 porci, i-ai declarat, dacă ai avut 10, la fel, a trebuit să îi declari la sfat. Și găinile, oile, vacile totul a trebuit declarat.

A fost ceva care considerați bun, în vremea comunismului?

• Partea bună a fost că de alimentat a alimentat, a adus pâine în sat, tot ce îți doreai doar bani să fi avut.

Am înțeles că oamenii erau forțați sa lucreze nu le era permis să stea fără un loc de muncă, e adevărat?

• Da, atunci dacă nu te-ai dus la lucru, te-a dus forțat.

Ziceți că a fost bine că i-a pus la lucru?

• Da, a fost bine pentru țară, dar nu prea bine pentru oameni – ei vroiau să se distreze, nu să lucreze. 

 

Obiceiuri